Hanania a sfărâmat jugul de lemn ce fusese pe grumazul lui Ieremia, şi a făcut o profeţie mincinoasă. Ieremia a plecat apoi din acel loc (v. 11). Kelly îl elogiază pe profet pentru puterea sa de stăpânire: Slujitorul Domnului nu se ceartă. Acelaşi om, Ieremia, ce fusese ca un zid de neclintit, care se împotrivise regilor şi profeţilor şi preoţilor faţă în faţă, refuză acum să se certe cu profetul Hanania. Motivul pentru care se poartă aşa este simplu, Ieremia a mustrat şi a avertizat, câtă vreme mai era nădejde de pocăinţă sau cât timp harul îndelung răbdător o cerea, dar din clipa în care nu mai funcţiona nici o conştiinţă trează, când nici nu se mai prefăceau că cinstesc numele Domnului, Ieremia îşi vede de drum, lăsându-L pe Dumnezeu să judece între profet şi profet. Dacă Ieremia era un profet autentic, în mod necesar Hanania era un profet fals.
Dar Dumnezeîi va pune un jug de fier peste naţiuni ca să slujească regelui Nebucadneţar al Babilonului. Hanania este înfierat ca un profet mincinos şi i se comunică că va muri chiar în anul acela. Şi într-adevăr aşa a fost: el a murit peste două luni (cf. v. 1, luna a cincea şi v. 17 luna a şaptea).