B. Prezicerea celor şaptezeci de ani de captivitate babiloniană
Ieremia îi avertizase pe toţi locuitorii Iudei timp de douăzeci şi trei de ani; tot aşa şi alţi oameni ai lui Dumnezeu i-au chemat fără încetare la pocăinţă. Dar pentru că ei au refuzat să asculte, acum aveau să fie duşi în robie la Babilon de către robul lui Dumnezeu, Nebucadneţar, unde aveau să rămână timp de şaptezeci de ani. Motivul pentru care captivitatea a durat şaptezeci de ani, termen care le-a fost comunicat evreilor dinainte de către Dumnezeu, ne este prezentat în 2 Cronici 36:20,21:
Iar pe cei ce au scăpat de sabie i-a dus în Babilon, unde aceştia au devenit slujitorii lui şi ai fiilor lui până în timpul domniei regatului Persiei, pentru ca să fie împlinit cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până când ţara se va fi bucurat de sabatele ei. Cat timp a zăcut devastată, a ţinut sabatul, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
Levitic 25:3-5 ne învaţă că ţara trebuia să rămână necultivată tot la al şaptelea an. Oamenii evident nu respectaseră această lege.