C. Profeţie împotriva regelui Zedechia (21:1-22:9)
Când regele Zedechia i-a trimis pe Paşhur (o altă persoană decât cea din capitolul 20) şi pe Ţefania (nu profetul cu acelaşi nume) la Ieremia, pentru ca acesta să întrebe pe Domnul cu privire la babilonienii ce se apropiau, Ieremia le-a trimis înapoi mesajul potrivit căruia Domnul avea să-i ajute pe invadatori în acţiunea lor militară împotriva lui Iuda. Regele şi poporul care va supravieţui vor fi duşi în captivitate. Cu privire la această acţiune întreprinsă împotriva regelui, Kelly comentează:
Monarhia a fost dintotdeauna ultimul bastion de binecuvântare în istoria Israelului. Dacă regele arii avut dreptate, cu toate că poporul şi profeţii erau atât de rătăciţi, Dumnezeu încă ar fi trimis binecuvântare asupra Israelului. Totul depindea de rege, sămânţa lui David. Se poate ca Dumnezeu să-i fi mustrat pe profeţi, pe preoţi şi pe popor, dar El ar fi ţinut la ei din pricina robului Său David. Însă atunci când nu numai ei înşişi s-au rătăcit, ci şi regele însuşi a devenit capul răutăţilor, a devenit imposibil să mai ţină cu ei. Or, tocmai aceasta a fost slujba plină de întristare a lui Ieremia de a vesti această hotărâre divină.