F. Predica de sabat a lui Ieremia
Aici regii lui Iuda şi toată Iuda, împreună cu toţi locuitorii Ierusalimului sunt îndemnaţi să sfinţească Sabatul. Li se promite că vor avea parte de dregători din dinastia lui David şi că slujbele de închinăciune de la templu vor continua, dacă vor ascultă cu toţii, şi sunt avertizaţi cu privire la pericolele ce-i pasc în cazul refuzului de a asculta (distrugerea Ierusalimului).
Irving L. Jensen explică de ce a fost atât de importantă respectarea Sabatului în Israel: Adevăratul test al relaţiei inimii cu Dumnezeu este ascultarea de Cuvântul Său. Una din legile date Israelului a fost sfinţirea Sabatului prin abţinerea de la orice muncă în acea zi (17:21-22). Dar presiunile tot mai mari ale materialismului asupra vieţii tuturor, inclusiv asupra vieţii copiilor lui Dumnezeu, a făcut respectarea acestei interdicţii foarte dificilă şi din această cauză tocmai această poruncă din cele zece a fost un adevărat test al priorităţii acordate lucrurilor vremelnice faţă de cele spirituale în inima închinătorului. A fost oare respectarea Sabatului atât de crucială pentru Iuda? Acţiunea simbolică a lui Ieremia şi cuvintele explicite pe care a fost instruit să le rostească ne oferă răspunsul afirmativ la această întrebare.
Principii similare se aplică, în cazul creştinilor, cu privire la Ziua Domnului, care este destinată înviorării spirituale şi fizice, pentru ca în această zi să ne aducem aminte de Răscumpărătorul nostru şi de răscumpărarea noastră, să ne închinăm Domnului şi să comemorăm biruinţa repurtată de Domnul în prima zi a săptămânii.