D. Caracterul solitar al misiunii lui Ieremia (16:1-18)
Lui Ieremia i se porunceşte să nu se căsătorească, din pricina dezastrului ce stă să se abată. El este singurul bărbat din Biblie căruia i s-a poruncit să nu se căsătorească. De asemenea sunt interzise bocitul şi veselitul, din pricina faptului că moartea este prezentă pretutindeni şi din cauza faptului că nenorocirea a fost adusă peste oameni de Domnul însuşi.
În legătură cu versetul 7, trebuie să subliniem că era obiceiul pe vremea aceea ca rudele şi prietenii să se adune în casa celui care a murit, să frângă pâinea împreună, în timp ce elogiau calităţile admirabile ale celui dispărut, bând un pahar de vin. În felul acesta ei îi mângâiau pe cei îndureraţi. Kelly arată cum a fost transformată această tradiţia iudaică de demult de către Domnul nostru:
Practica de a frânge pâine în legătură cu un deces în familie pare să fie punctul de plecare pentru ceea ce a constituit el ca prilej de aducere aminte a morţii Sale. „Nimeni nu va frânge pâinea pentru ei în timpul jelirii, ca să-i mângâie pentru cel mort; şi nimeni nu le va da să bea paharul mângâierii pentru tatăl său pentru mama lor." E clar că aici avem ambele elemente ale Cinei [Domnului]. Acesta era un obicei binecunoscut în rândul evreilor, dar Domnul i-a dat o semnificaţie cu totul aparte, imprimându-i un nou adevăr. A avut legătură cu Paştele deoarece a fost instituit cu acest prilej. Şi stabilirea sa în acest moment, şi nu în oricare altul, a avut un rost bine precizat, deoarece a avut menirea de a marca o radicală schimbare faţă de marea sărbătoare ce ocupa un loc central şi fundamental în viaţa Israelului. Şi anume Domnul a pus acum bazele unei noi şi diferite sărbători pentru creştini.