Capitolul 14 relatează despre o foamete care a avut loc în ţară. De asemenea, este anunţată pustiirea Ierusalimului prin foamete şi sabie. Dar trebuie să remarcăm aici emoţionanta mijlocire din versetele 7-10 şi 17-22 şi durerea profundă a Duhului lui Hristos, care se exprimă prin gura profetului, care suferă pentru toate necazurile lor. De remarcat încă un element caracteristic pentru starea poporului, pe care îl semnalează şi apostolul Petru, şi, cu privire la ultimele lui zile, Însuşi Domnul, şi anume acela că aveau profeţi falşi.