Amintind de modul în care Dumnezeu îl legase pe Israel de inima Lui, capitolul 13 anunţă judecata grozavă care avea să lovească poporul, ce urma să fie ca îmbătat, şi, prin ameninţarea cu judecata, poporul este invitat la pocăinţă. Ni se prezintă şi nelegiuirea fără speranţă a poporului şi durerea profundă a profetului la vederea încăpăţânării lor (comparaţi cu Luca 19:41). Acest zel al profetului pentru gloria lui Yahve, împotriva poporului care Îl dezonora, şi această emoţionantă afecţiune pentru ei în calitate de popor al lui Yahve arată peste tot lucrarea Duhului lui Hristos. Comparaţi cu Moise (Exod 32:27-31 şi ce urmează) şi cu Pavel (Romani 9, 10:1; 1. Tesaloniceni 2:15-16), cu deosebirea că, în Noul Testament, sub har, nu este invocată judecata, şi, comparaţi şi cu Hristos însuşi (Matei 23:31-37).