În capitolul 10, idolii şi deşertăciunile naţiunilor sunt prezentate în contrast cu Yahve. Versetele de la 19 la 25 spun despre necazul profetului care vorbea despre pustiirea Ierusalimului ca şi cum ar fi fost el însuşi cetatea pustiită şi îi cerea lui Dumnezeu cerând ca El să dea pedepse spre corectare şi să nu nimicească. Este bine pentru cititor să remarce faptul că repetiţia dezbaterilor lui Dumnezeu cu Israel (sub diferite forme, dar fără a cere multe explicaţii pentru a putea fi înţelese) este dovada cea mai emoţionantă a bunătăţii lui Dumnezeu, care îşi înmulţeşte chemările adresate poporului pervers şi răzvrătit, începând de dimineaţă, cum spune El Însuşi, ca să-Şi facă vocea auzită.