Iacov îşi îndreaptă acum atenţia spre credincioşii care erau asupriţi, îndemnâdu-i să aibă răbdare. Motivul răbdării: venirea Domnului - aceasta fiind fie o referire la Răpire, fie la venirea lui Cristos pentru a domni. Ambele ispotaze ale venirii Domnului sunt prezentate în Noul Testament ca stimulent la răbdare.
Plugarul ilustrează nevoia de a avea răbdare, căci el nu seceră în ziua în care sădeşte, ci abia după un timp destul de îndelungat. Mai întâi trebuie să cadă ploaia, pentru ca seminţele să germineze. Apoi, la sfârşitul sezonului, va veni ploaia târzie, necesară pentru ca roadele să dea în pârg. Unii văd în această referire la ploaia timpurie şi târzie o promisiune, în sensul că binecuvântările Zilei Cinci-zecimii se vor repeta în perioada premergătoare întoarcerii Domnului, dar tonul general al Scripturii Noului Testament pare să descurajeze această aşteptare. Totuşi nimic nu ne împiedică să ne aşteptăm ca Domnul să aibă o mică rămăşiţă de credincioşi care să ardă pentru Domnul, cu toată râvna pentru Dumnezeu şi pentru evanghelizarea lumii. N-ar putea fi modalitate mai bună de a-L aştepta pe Mântuitorul decât asta!