Aurul şi argintul vostru s-au ros şi coroziunea lor va sta mărturie împotriva voastră şi vor muşca din carnea voastră ca focul, spune Iacov în continuare. Aurul şi argintul nu ruginesc, dar îşi pierd luciul şi se decolorează şi, în anumite condiţii necorespunzătoare de stocare, ar putea fi supuse coroziunii. În loc să pună la bătaie banii lor, pentru alimentaţia celor săraci, îmbrăcarea celor lipsiţi şi asigurarea cu medicamente a celor bolnavi, precum şi pentru vestirea evangheliei, bogaţii şi-au strâns banii la ciorap, cum se spune, fără ca ei să aducă vreun folos cuiva. În cele din urmă, şi-au pierdut valoarea.
Prin coroziune se înţelege scoaterea din uz şi, în cele din urmă, degradarea. Or, tocmai această coroziune va constitui o probă încriminatorie împotriva bogaţilor. Dacă aşa stăteau lucrurile în cazul bogaţilor din vremea lui Iacov, cu cât mai adevărat este acest lucru în cazul credincioşilor din zilele noastre? De ce osândă vom avea noi parte, dacă am dispus de mijloacele necesare pentru vestirea şi răspândirea Evangheliei, dar nu ne-am folosit de ele? Dacă am stocat lucruri materiale, când acestea puteau fi folosite pentru mântuirea de suflete? Sintagma: coroziunea lor... va muşca din carnea voastră ca focul înseamnă că eşecul lor de a pune bogăţiile lor în folosul altora le va pricinui cumplite suferinţe şi remuşcări. Când în sfârşit li se vor deschide ochii şi vor vedea la ce adâncimi de cruzime i-a adus egoismul şi lăcomia lor (a se citi: bijuterii scumpe, haine elegante, case luxoase, automobile de lux), vor fi fierţi şi-i va frige această experienţă.