„Bogăţiile voastre sunt ruinate", spune Iacov, „iar hainele stocate de voi sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru şi-au pierdut luciul. Şi însăşi această pierdere a luciului va constitui dovada faptului că aţi stocat cu răutate şi vă veţi feri de ele ca şi când ar fi incandescente".
Nicăieri în Biblie nu este scris că e un păcat a fi bogat. Aşa, de pildă, cineva poate moşteni o avere peste noapte. Desigur, el nu a comis nici un păcat pentru că s-a îmbogăţit dintr-odată. Dar este scris în Biblie că e un păcat să adunăm bogăţii. Domnul Isus a interzis în mod expres acumularea de bogăţii, când a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură. Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta" (Matei 6.19-21).
La Iacov bogăţiile îmbracă patru forme: bogăţii, haine, aur şi argint. În vremurile biblice, bogăţia se măsura de obicei sub formă de grâne, untdelemn şi alte produse naturale, precum şi sub formă de îmbrăcăminte, aur şi argint. Poate că atunci când Iacov spune: „Bogăţiile voastre s-au stricat" se referă la faptul că grâul a făcut viermi iar untdelemnul s-a râncezit. Cu alte cuvinte, aceste bunuri au fost stocate până când s-au stricat, deşi ele ar fi putut fi întrebuinţate pentru hrănirea celor săraci. Acum însă nu mai sunt bune de nimic. „Hainele voastre sunt roase de molii," spune el. Or, hainele purtate nu sunt mâncate de molii. Dar atunci când dulapurile sunt ticsite de haine, rareori îmbrăcate, ele vor atrage atenţia moliilor. Pentru Iacov este o abatere morală să stochezi haine în felul acesta, când atâţia oameni din lume au nevoi disperate.