Versetul 13 - Apostolul abordează acum marea noastră resursă în faţa nedreptăţilor. El presupune că suntem în prezenţa unei vaste mărturisiri religioase şi că adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor avea de suferit din partea ei. Oricare ar fi sursa de unde vin nedreptăţile, fie de la lume, fie de la fraţii noştri, el ne avertizează să veghem să nu ne plângem şi să nu căutăm să ne răzbunăm noi înşine pe cel care a lucrat rău (v.9); şi să nu ne protejăm prin jurăminte (v.12). Ce trebuie deci să facem? Răspunsul său este simplu: „Suferă cineva dintre voi? Să se roage!” Tendinţa noastră firească este să răspundem insultelor prin insulte, acuzaţiilor prin contra-acuzaţii, răutăţii prin răutate. Aceasta înseamnă pur şi simplu a răspunde cărnii prin carne. Calea lui Dumnezeu pentru noi este totodată foarte diferită şi foarte simplă. Faţă de orice nedreptate care ne este făcută, avem un ajutor dat de Dumnezeu. În loc de a ne lua în mâini cauza, să o aducem lui Dumnezeu. În loc de a ne lua în mâini cauza, să o aducem lui Dumnezeu prin rugăciune. Nu este nevoie să subestimăm răul; putem să îl considerăm în întreaga lui răutate şi urâţenie; dar după aceasta, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu şi să îl aşezăm înaintea Lui prin rugăciune. Sentimentul carnal de revanşă va fi astfel înăbuşit, inima consolată şi duhul uşurat.
Cineva a zis: „În toate cazurile de întristare, rugăciunea este ajutorul nostru; noi recunoaştem dependenţa noastră de Domnul şi ne încredem în bunătatea Lui. Inima se apropie de El, şi Îi vorbeşte de nevoile şi de durerea ei, aşezându-se înaintea tronului harului şi de inima lui Dumnezeu”. Pe de altă parte, nu numai suferinţele noastre ne conduc la Dumnezeu, ci şi bucuriile noastre. De aceea apostolul ne zice: „Este cineva bucuros? Să cânte psalmi!” Suferinţele noastre ca şi bucuriile noastre trebuie să fie ocazia de a ne întoarce către Dumnezeu. Există o ieşire pentru suferinţele noastre în rugăciune, şi o soluţie pentru bucuria noastră în psalmi!