Nerăbdarea în vremuri de încercare se manifestă şi prin faptul că oamenii se jură. Aici nu este vorba în principal de chestiunea înjurăturilor sau a blestemelor, nici aceea a prestării unui jurământ la tribunal. Mai degrabă, se interzice în acest verset folosirea necugetată a Numelui Domnului sau a altui nume pentru a confirma veridicitatea afirmaţiilor cuiva. Creştinul nu trebuie să jure nici pe o persoană, nici pe un lucru. Cei care îl cunosc trebuie să se poată bizui pe faptul că „da" al lui înseamnă „da" iar „nu" înseamnă „nu".

Acest pasaj s-ar putea aplica şi la interzicerea unor expresii de genul: „Pentru Dumnezeu" sau „pe cer" sau alte jurăminte „prescurtate" cum ar fi: „gee„ (care e o prescurtare de la Jesus), „gosh" şi „golly" care sunt forme argotice ale numelui lui Dumnezeu.

Ca să nu cădeţi sub judecată sau ipocrizie, în textul marginal al versiunii NKJV (textul majoritar conţine aici cea mai interesantă variantă. Varianta din KJV : „into judgment" - „în" cu ideea de pătrundere sau „sub judecată" este în greacă: hupo krisin. Dar majoritatea manuscriselor conţin varianta: eis - „în" cu sens de pătrundere hupokrisin - „ipocrizie". Dacă s-ar fi întâmplat ca mica prepoziţie „eis" să fie omisă din greşeală, la copierea textului, ar fi fost normal să se interpreteze prefixul de la hupokrisin ca pe o prepoziţie separată, ajungându-se la varianta: „sub judecată". Deşi ambele variante corespund contextului imediat, întreaga epistolă a lui Iacov are ca mesaj central avertismentul împotriva ipocriziei religioase), spune Iacov, gândindu-se probabil la a treia poruncă: „Să nu iei în deşert numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va considera nevinovat pe cei ce îi ia numele în deşert" (Exod 20:7).