Venirea Domnului
Apostolul a prezentat frumuseţea vieţii practice creştine în mijlocul unei vaste creştinătăţi mărturisitoare (cap.1); ne-a dat criteriile dovedind realitatea credinţei în Domnul nostru Isus Hristos (cap.2); ne-a pus în gradă împotriva diferitelor forme de rău care se găsesc printre cei care pretind că sunt în legătură cu adevăratul Dumnezeu (cap.3 şi 4). Acum, în ultimul capitol, el deosebeşte în mod clar două clase de oameni, pe de o parte marea masă creştină cu numele, pe de altă parte, cei care, în mijlocul acestora, au o credinţă personală în Domnul Isus. Când şi-a scris Iacov epistola, cele douăsprezece seminţii formau marea religie tradiţională, şi rămăşiţa pioasă, adevăraţii credincioşi. Astăzi, creştinătăţii mărturisitoare şi adevăraţilor credincioşi din mijlocul ei, li se aplică aceste adevăruri.
Apostolul pune înaintea noastră starea adevărată a fiecăreia dintre aceste categorii, una în exterior bogată şi prosperă, cealaltă, săracă şi în suferinţă. El prezintă venirea Domnului ca fiind sfârşitul celor două stări. Îi îndeamnă pe credincioşi la răbdare în mijlocul suferinţei, şi arată că suferinţele pe care le traversează fac parte din disciplina Domnului pentru binecuvântarea lor.
Bogăţiile acestei lumi - Iacov 5:1-6
Versetele 1-3 - Apostolul se adresează mai întâi celor care, mărturisind că Îl recunosc pe adevăratul Dumnezeu, dar neavând credinţă personală în Hristos, fac din bogăţii şi din prosperitatea în această lume ţelul lor principal. Aceştia ar face bine să se gândească la judecata care va cădea pe mărturisirea religioasă, şi să plângă tânguindu-se, din cauza nenorocirilor care vor veni peste ei. Nu numai că bunurile lor le vor lipsi şi vor putrezi, ci ele vor fi mijlocul propriei lor nimiciri, ca un foc nimicitor. De câte ori bogăţiile, cu toate ocaziile pe care le oferă de a satisface fiecare poftă, nu au dovedit adevărul cuvintelor apostolului, devenind un instrument al nimicirii atât a trupului cât şi a sufletului! „Aurul şi argintul vostru au ruginit, iar rugina lor…are să vă mănânce carnea ca un foc”. Pe de altă parte, timpul va lua sfârşit în curând, pentru că trăim „în zilele din urmă”. Astfel, bogaţii acestei lumi sunt avertizaţi că judecata se apropie (v.1); că bogăţiile lor au putrezit (v.2); că proprietarii lor vor fi ei înşişi nimiciţi, trup şi suflet; şi că acestea sunt zilele din urmă (v.3).