Următorul păcat pe care Iacov îl condamnă este acela de a-ţi face planuri, de a te încrede în forţele proprii şi a te lăuda că vei face cutare sau cutare lucru, fără să ţii cont de Dumnezeu, acţionând independent de El (versetele 13-16). Iacov ne prezintă imaginea unui om de afaceri, care şi-a întocmit un plan complet pentru viitor. Observaţi detaliile avute de el în vedere: timpul (astăzi sau mâine); personalul (noi); locul (în cutare cetate); durata (vom sta acolo un an); activitatea (vom cumpăra şi vom vinde); şi rezultatele anticipate (vom obţine un profit). Ce lipseşte din acest tablou? Nici măcar o dată omul acesta nu-L pomeneşte pe Dumnezeu, nu-L include în afacerile sale. În viaţă, este, desigur, nevoie să facem anumite planuri de viitor, dar este un păcat a le face singuri, fără să ţinem seama de Dumnezeu. A spune: „Noi vom" sau „Eu voi" este esenţa păcatului. Observaţi, de pildă, cu câtă frecvenţă revine această sintagmă: „Voi..." În cazul lui Lucifer, la Isaia 14:13,14: „Tu ai zis în inima ta: «Mă voi sui până la ceruri, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de scaunul lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării, în adâncimile miază-noaptei; mă voi ridica mai sus de vârful norilor, voi fi ca Cel Prea înalt.