În continuare Iacov se ocupă de vorbirea de rău împotriva unui frate. Cineva a spus că trebuie să ne punem trei întrebări înainte de a începe să-i criticăm pe alţii: De ce folos va fi această critică pentru fratele meu? De ce folos îmi va fi mie însumi? În ce măsură această critică va fi spre slava lui Dumnezeu?
Legea regală a iubirii spune că trebuie să ne iubim semenii ca pe noi înşine. Prin urmare, a vorbi de rău împotriva unui frate sau a-i judecata motivele este totuna cu a vorbi împotriva acestei legi şi a o condamna, dispreţuind-o. A călca legea cu voia înseamnă a o trata fără respect. Este ca şi când am spune că legea este bună, şi nevrednică de a fi respectată. „Cine refuză să asculte afirmă, practic, că n-ar trebui să existe lege." Aşadar cel care vorbeşte de rău împotriva unui frate este pus în poziţia ciudată de a fi judecător, mai degrabă decât cel care trebuie judecat. El se postează pe o poziţie superioară legii, mai degrabă decât aceea de supunere faţă de lege. Dar numai Dumnezeu este superior legii; El este Cel care a dat legea şi Care judecă după lege. Atunci cine are îndrăzneala de a uzurpa locul lui Dumnezeu, judecându-l pe altul?"