Iacov a scos în evidenţă că omul înţelept iubeşte pacea. Acum el îşi aduce aminte de certurile ce există între copiii lui Dumnezeu. Care să fie cauza acestora? De ce există atâtea familii nefericite şi atâtea biserici dezbinate? De ce există atâtea vrajbe, duşmănii şi supărări între lucrătorii creştini din ţară şi între misionarii din străinătate? Motivul este faptul că în permanenţă ne străduim să ne satisfacem pofta după plăceri şi avuţii, căutând mereu să-i întrecem pe alţii, să fim mai grozavi decât ei.

Realitatea tristă e că există războaie şi lupte între creştini. Ar fi nerealist să încercăm să sugerăm că paragraful acesta nu se referă la credincioşi. Ar însemna să-l secătuim de toată valoarea şi învăţătura pe care doreşte să ne-o împărtăşească. Care este cauza tuturor acestor lupte? Ele izvorăsc din dorinţele puternice din lăuntrul nostru, care se zbat încontinuu, căutând să fie satisfăcute. Există în noi pofta de a acumula bunuri materiale. Suntem mânaţi apoi de dorinţa după prestigiu. Tânjim în lăuntrul nostru după plăcere, după satisfacerea apetitelor trupeşti. Toate aceste forţe puternice acţionează în lăuntrul nostru şi niciodată nu suntem mulţumiţi, ci întotdeauna vrem să ni se dea mai mult. Cu toate acestea, se pare că mereu suntem frustraţi, în dorinţa noastră de a căpăta ceea ce dorim. Dorinţa aceasta neîmplinită din noi este atât de puternică încât suntem gata să-i călcăm în picioare pe cei care par să ne obstrucţioneze înaintarea. Iacov spune: „Voi ucideţi", înţelegând acest lucru în sens figurat. Cu alte cuvinte, nu comitem crime fizice, dar mânia, gelozia şi cruzimea care se scurg din noi constituie o crimă în embrion.

Noi poftim şi nu avem. Dorim să posedăm lucruri mai frumoase şi mai numeroase decât ale altora. Şi în încercarea aceasta, ne trezim că am ajuns să ne certăm şi să ne sfâşiem unii pe alţii.

Un tânăr şi o tânără - să le spunem Ioan şi Angela - tocmai s-au căsătorit. Ioan are un serviciu destul de bine remunerat. Angela doreşte o casă la fel de mare ca aceea a celorlalte familii de tineri din biserică. Ioan doreşte o maşină cu un an de fabricaţie recent. Angela doreşte să aibă în casă mobilă de calitate şi aparatură modernă. Unele din aceste lucruri vor trebui cumpărate pe rate. Dar salariul lui Ioan nu este suficient pentru a face faţă acestor presiuni financiare. Apoi în viaţa tinerei familii intervine un copilaş, care reclamă alte cheltuieli, pe fondul unui buget foarte dezechilibrat. Pe măsură ce cresc pretenţiile Angelei, Ioan devine tot mai nervos şi irascibil. Angela se răzbună, începând să-l cicălească şi să plângă tot mai des. Nu după mult timp, pereţii casei încep să se cutremure de certurile care izbucnesc în acest cămin. Materialismul a început să distrugă această familie.

Pe de altă parte, s-ar putea ca Angela să fie geloasă, considerând că Bob şi Suzana Smith ocupă un loc mai proeminent în adunare decât ea şi Ioan. Curând ea va începe să facă remarci tăioase faţă de Suzana. Pe măsură ce bătălia dintre cele două creşte în intensitate, între Ioan şi Bob izbucneşte de asemenea un conflict. Apoi alţi creştini se alătură uneia sau alteia dintre cele două tabere şi astfel adunarea este dezbinată - doar pentru faptul că o persoană este avidă după prestanţă.

Iată dar unde rezidă sursa ciorovăielilor şi certurilor dintre credincioşi: în dorinţa de a avea mai mult şi în gelozia pe care o stârneşte o atare lăcomie în alţii. În engleză avem o expresie care încearcă să îmbrace acest fenomen într-un veşmânt mai respectabil: „Keeping up with the Joneses" (adică a ţine pasul cu Ioneştii, a nu te lăsa mai prejos de alţii). Mai precis am putea defini acest fenomen drept lăcomie, rapacitate şi invidie. Dorinţa devine la un moment atât de puternică încât oamenii sunt dispuşi să facă aproape orice pentru a-şi satisface poftele. Ei nu pricep că adevărata plăcere nu se găseşte pe această cale, ci în atitudinea de a ne mulţumi cu alimentele şi îmbrăcămintea pe care le avem (1Timotei 6:8).

Rugăciunea este metoda corectă de rezolvare a acestei probleme. „Nu vă certaţi. Nu polemizaţi. Nu vă luptaţi, ci rugaţi-vă!". Iacov spune: „Nu aveţi pentru că nu cereţi." În loc să aducem aceste lucruri înaintea Domnului în rugăciune, noi încercăm să obţinem ceea ce dorim prin propriile noastre eforturi. Dacă dorim un lucru pe care nu-i avem, să-l cerem de la Dumnezeu. Dacă cerem, dar nu ni se răspunde la rugăciune, care să fie explicaţia? Înseamnă că motivele noastre nu au fost curate. Noi nu am dorit aceste bunuri pentru slava lui Dumnezeu sau spre folosul semenilor noştri, ci ni le-am dorit pentru gratificarea eului nostru, ca să ne satisfacă apetiturile noastre naturale. Dumnezeu nu promite că va răspunde la asemenea rugăciuni.

Ce lecţie aprofundată de psihologie avem în aceste versete de la începutul capitolului 4! Dacă oamenii ar fi mulţumiţi cu ceea ce le-a dat Dumnezeu, ce conflicte şi tulburări ar fi evitate! Dacă ne-am iubi aproapele ca pe noi înşine, şi am fi mai interesaţi în a împărţi cu alţii ceea ce avem, decât în a acapara pentru noi înşine, ce atmosferă de pace s-ar crea! Dacă am urma porunca Mântuitorului, de a renunţa la toate, în loc de a aduna cât mai mult; de a ne strânge comori în cer, mai degrabă decât pe pământ, ce repede ar înceta neînţelegerile!