Versetele 3-5 - Aceasta îl face pe Iacov să ne pună în gardă cu privire la folosirea necumpătată a limbii. Frâul în gura calului este un obiect mic, dar prin el putem obliga animalul să se supună. O cârmă este de dimensiune mică, dar prin ea corăbii mari pot fi controlate în ciuda unor „vânturi puternice”. La fel limba este un mădular mic care poate conduce tot trupul, cu condiţia ca omul să reuşească, precum un pilot, să o stăpânească. Dar dacă nu este ţinută în frâu, ea poate deveni un mijloc de a exprima vanitatea inimii noastre, condamnându-i pe ceilalţi şi ridicându-ne în slăvi pe noi înşine, pentru că se laudă cu „lucruri mari”. Ea poate deveni astfel sursa a mult rău, pentru că deşi este doar „un mădular mic”, este asemenea unui chibrit capabil să distrugă o pădure întreagă.
Mâna şi piciorul pot, vai! să devină unelte pentru executarea voinţei cărnii; dar nici un altul dintre mădularele noastre nu este mai rapid decât limba în manifestarea voii noastre, în a descoperi slăbiciunea noastră şi în a revela adevărata stare a inimii noastre. Un lucru neînsemnat ajunge ca ea să fie întărâtată de răutatea inimii, şi ca să-i aprindă şi pe alţii, producând un rău nemărginit doar printr-un cuvânt înfumurat şi răutăcios.