Versetele 17,18 - În contrast frapant cu activităţile omului celui rău marcat de gelozie şi duh de ceartă, apostolul pune înaintea noastră, în ultimele versete, o imagine frumoasă a omului celui nou, caracterizat de „înţelepciunea de sus”. Ştim că Hristos este sus, aşezat în glorie şi că El „a fost făcut pentru noi înţelepciune din partea lui Dumnezeu”. Hristos este Capul Trupului şi toată înţelepciunea Capului este la dispoziţia noastră. S-a zis pe bună dreptate: „Îi place la fel de mult să fie „Cap” pentru credinciosul cel mai simplu ca şi pentru apostolul Pavel. El a fost Cap şi înţelepciune pentru apostol, dar este gata să fie Cap şi înţelepciune pentru creştinul cel mai puţin inteligent”. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Pasajul care ne spune că „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii” adaugă într-adevăr imediat: „Iar din El, voi sunteţi în Hristos Isus, care a fost făcut pentru noi înţelepciune de la Dumnezeu” (1. Corinteni 1:27,30 ). Vai! ceea ce ne imaginăm că este înţelepciunea „Capului” nostru de sus este propria noastră înţelepciune . Ce lucru minunat pentru noi să ne recunoaştem nebunia, şi să ne îndreptăm din nou către înţelepciunea care este Hristos, Capul nostru, pentru a descoperi că pe cât de puţin inteligenţi suntem din fire, primim o înţelepciune dată pentru fiecare detaliu al vieţii şi slujbei noastre.
Dacă suntem caracterizaţi de înţelepciunea de sus, ne asemănăm lui Hristos. „Înţelepciunea de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare şi neprefăcută”. Ce este aceasta dacă nu o frumoasă descriere a lui Hristos când a umblat prin lume? Înţelepciunea Capului se ocupă mai întâi de inima noastră. Ea ne face să judecăm răul secret, pentru ca să fim curaţi în inimă. Apoi, în relaţiile noastre cu ceilalţi, ne va învăţa să fim liniştiţi. Ea va pune frâu limbii şi pornirii noastre spre dispută, conducându-ne astfel la căutarea păcii. Căutând-o pe aceasta, ne vom exprima cu cumpătare mai degrabă decât în felul violent al cărnii. În loc de agresivitatea cărnii care vrea întotdeauna să se afirme, vom ceda altora, fiind gata să ascultăm ce au de zis. Pe de altă parte, înţelepciunea de sus este dispusă să manifeste îndurare mai degrabă, decât să condamne în grabă. Ea este „nepărtinitoare” şi „neprefăcută”. Ea nu caută să facă paradă de o mare înţelepciune stârnind întrebări fără răspuns. Ea este caracterizată de simplitate şi de sinceritate. Înţelepciunea de sus produce astfel rodul dreptăţii, semănat într-un duh de pace de către cei care caută să facă pacea. Înţelepciunea Capului nu va face niciodată nici dezordine, nici ceartă. Cel care este caracterizat de această înţelepciune va face pace şi, în starea liniştită astfel creată, va culege roadele dreptăţii.