Chiar în slujirea creştină, se poate ca cineva să fie plin de gelozie amară faţă de alţi lucrători, căutând să se promoveze pe sine, în poziţii sus puse. Există întotdeauna pericolul ca oamenilor cu o înţelepciune lumească să li se ofere poziţii de conducere în biserică. Trebuie să fim în permanenţă cu băgare de seamă să nu permitem ca principiile lumii să ne călăuzească în treburile spirituale. Iacov numeşte această înţelepciune falsă drept pământească, senzuală şi demonică. În aceste trei adjective există o progresie inversă, care merge în jos.
Pământească înseamnă că înţelepciunea aceasta nu vine din cer, ci e de pe acest pământ.
Senzuală înseamnă că nu este roadă Duhului Sfânt, ci provine din natura josnică a omului.
Demonică înseamnă că se pretează la acţiuni care se aseamănă cu purtarea demonilor, mai degrabă decât cu aceea a oamenilor.