Pe cel înţelept în felul lumii îl caracterizează gelozia amară şi ambiţiile egoiste din inima sa. Singura lui pasiune în viaţă este să-şi promoveze propriile interese. El este gelos pe toţi competitorii săi şi necruţător în relaţiile cu ei. El se făleşte că înţelepciunea sa i-a adus succesele de care se bucură. Dar Iacov spune că aceasta nu este deloc înţelepciune. O atare făloşenie este găunoasă, fiind, practic, o tăgăduire a adevărului potrivit căruia omul cu adevărat înţelept este cel cu adevărat smerit.