Din nici un izvor nu ţâşneşte simultan şi apă dulce, şi apă amară. Tot aşa trebuie să fie şi cu limba. Fie una, fie alta. Lecţiile acestea din natură au menirea să ne atragă atenţia că vorbirea noastră trebuie să fie în mod consecvent bună.
Astfel Iacov ne aduce la judecată, în privinţa vorbirii noastre. Înainte de a părăsi această secţiune, să ne punem următoarele întrebări: Îi învăţ eu oare pe alţii lucruri pe care el însumi nu mi le-am însuşit? Îi critic oare pe alţii pe la spate? Este vorbirea mea în mod consecvent curată, edificatoare, plină de omenie? Folosesc eu oare „înjurături pe jumătate", cum ar fi (în engleză): gosh, golly, gee, jeepers, good heavens, heck? După ce am participat la o adunare solemnă, mă angajez eu oare în uşurătate, discutând despre rezultatele ultimelor meciuri de fotbal? Fac eu jocuri de cuvinte cu texte din Scriptură? Iar când repovestesc un fapt, exagerez sau înfloresc eu lucrurile, pentru a-i impresiona pe ascultători? Spun eu oare adevărul, dată de dată, chiar dacă aceasta mă poate costa pierderea reputaţiei, a prietenilor sau a finanţelor?