Tema este introdusă prin avertismentul împotriva pericolului ca cineva să se grăbească să fie învăţător al cuvântului lui Dumnezeu. Deşi limba nu este pomenită ca atare, gândul care se desprinde de aici este că unul care recurge la limba sa pentru a preda Scriptura îşi asumă o responsabilitate mai mare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Cuvintele: „Să nu fiţi mulţi învăţători" ar putea fi parafrazate: „Să nu fiţi stăpâniţi de o ambiţie prea mare de a deveni învăţători." Asta desigur nu trebuie înţeles în sensul că i s-ar interzice unuia care a primit cu adevărat chemarea de a preda Cuvântul lui Dumnezeu să-şi exercite darul pe care i l-a dat Dumnezeu. Ci este doar o prevenire ca această slujbă să nu fie făcută cu uşurinţă. Cei care predau Cuvântul Adevărului vor primi o judecată mai aspră dacă nu vor pune în practică ceea ce au predat altora.
Este o mare răspundere să-i înveţi pe oameni din Biblie. Învăţătorul trebuie să fie pregătit să asculte şi să pună în practică tot ce descoperă în cuvânt. El nu poate spera să-i conducă pe alţii la nivele superioare celor pe care el însuşi le-a pus în practică, în propria sa trăire. Gradul de influenţă pe care-l va exercita asupra altora va depinde de progresul făcut de el însuşi. Învăţătorul va naşte pe alţii după chipul său; îi va face asemenea lui. Dacă va dilua sau va scoate prin explicaţiile sale înţelesurile vreunui text din Scriptură, va împiedica creşterea studenţilor săi. Dacă va tolera păcatul, în orice formă, va promova o viaţă opusă sfinţeniei. Nici o altă carte nu pune asupra oamenilor o răspundere atât de mare ca Noul Testament. Ea pretinde un ataşament total faţă de Isus Cristos. Ea cere tară tocmeală ca El să fie Domnul oricărei sfere din viaţa credinciosului. Prin urmare, nu e lucru de şagă să predai din această Carte!