Al patrulea argument al lui Iacov spune că orice atitudine de favoritism faţă de bogaţi violează legea conform căreia: trebuie „să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, care se numeşte legea regală, întrucât aparţine Regelui şi este regele tuturor legilor. Poate că uşierul şi-a scuzat purtarea faţă de cel bogat, spunând că nu a făcut altceva decât să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi. Numai că faţă de cel sărac nu a mai aplicat acelaşi principiu! Dacă ne-am iubi cu adevărat semenii ca pe noi înşine, i-am trata exact aşa cum am dori să fim trataţi noi înşine. Or, noi nu am dori să fim dispreţuiţi, doar pentru faptul că suntem săraci, nu-i aşa? Atunci nici noi nu avem voie să-i dispreţuim pe alţii doar pentru că sunt săraci!
Dintre toate învăţăturile Bibliei, aceasta este una dintre cele mai revoluţionare: Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Gândiţi-vă ce înseamnă aceasta! Înseamnă că trebuie să avem grijă de alţii exact aşa cum avem grijă de noi înşine. Cu alte cuvinte, ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că ei au prilejul de a-L cunoaşte pe binecuvântatul nostru Mântuitor. Prea de multe ori deciziile noastre se bazează pe modul în care credem că ne vor afecta acţiunile respective. Altfel spus: suntem egocentrişti. Ne ploconim în faţa celor bogaţi pentru că sperăm că ne vom alege cu ceva, fie pe plan social, fie material. Iar pe cei săraci îi neglijăm întrucât puţine sunt speranţele să căpătăm ceva similar de la ei. Legea regală interzice o atare exploatare a altora. Ea ne învaţă să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Iar dacă întrebăm: „Cine este aproapele?", răspunsul îl aflăm din istoria bunului samaritean (Luca 10:29-37), unde aproapele este orice persoană căreia noi putem să-i venim în ajutor.