Parţialitatea este total neconcordantă cu credinţa creştină. Iacov demonstrează acest lucru în versetele 5-13. El prezintă patru motive puternice pentru care este caraghios ca un credincios să-i favorizeze pe bogaţi şi să-i privească de sus pe cei săraci.
Mai întâi, înseamnă că îl dezonorăm pe un om pe care Dumnezeu îl onorează. Dumnezeu a ales pe oamenii săraci ai aceşti lumi să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor care Îl iubesc. Săracii sunt aleşii lui Dumnezeu, elita lui Dumnezeu, moştenitori ai lui Dumnezeu şi iubitori ai lui Dumnezeu. De nenumărate ori în Scriptură constatăm că săracii, iar nu bogaţii, se alătură cauzei lui Cristos. Domnul nostru însuşi a spus: „Săracilor li se predică evanghelia" (Matei 11:5). Tocmai oamenii de rând L-au ascultat cu bucurie, nu bogaţii şi aristocraţii (Marcu 12:37). Nu mulţi nobili sunt chemaţi, ci neştiutorii, slăbănogii, umilii, dispreţuiţii şi neînsemnaţii acestei lumi (1Corinteni 1:26-29). Bogaţii sunt de regulă săraci în credinţă, pentru că îşi pun încrederea în bogăţii, în loc să şi-o pună în Domnul. Pe de altă parte, săracii au fost aleşi de Dumnezeu să fie bogaţi în credinţă. Un sondaj realizat în rândurile cetăţenilor împărăţiei Sale ar releva că cei mai mulţi dintre ei sunt săraci. În împărăţie, ei vor ocupa însă poziţii de bogăţie şi glorie. Ce mare nechibzuinţă este atunci şi ce periculos este să-i tratăm cu dispreţ pe cei care într-o zi vor fi înălţaţi în împărăţia Domnului şi Mântuitorului nostru!
Un al doilea motiv pentru care este o nechibzuinţă să ne ploconim în faţa celor bogaţi este că, în ansamblul lor, ca şi clasă, ei sunt cei care în mod caracteristic au asuprit copiii lui Dumnezeu. Argumentul este stufos şi chiar puţin confuz în acest punct. Bogatul menţionat anterior era negreşit un credincios. Asta nu înseamnă că bogaţii din versetul 6 sunt şi ei credincioşi. Ceea ce spune Iacov este doar atât: „De ce să daţi dovadă de favoritism faţă de oameni doar pentru că sunt bogaţi? Procedând aşa, voi îi cinstiţi pe cei ce v-au asuprit cei dintâi, ei care v-au târât la tribunale." Calvin a redat foarte succint esenţa argumentului, în cuvintele: „De ce să-i cinstiţi pe călăi?"