Iacov îşi încheie pasajul cu afirmaţia: „După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă". Aici găsim o minunată rezumare a esenţei problemei, Iacov compară credinţa cu trupul omenesc şi aseamănă faptele cu duhul. Trupul fără duh este lipsit de viaţă, inutil şi fără valoare. Tot aşa şi credinţa lipsită de fapte este moartă, lipsită de ineficacitate şi fără rost. Evident o atare credinţă este falsă, iar nu credinţa autentică, care mântuie.
Aşadar, recapitulând, vom spune că Iacov ne pune la încercare credinţa, prin răspunsurile date de noi la următoarele întrebări: Sunt eu dispus asemenea lui Avraam să-i ofer lui Dumnezeu tot ce am mai scump în viaţă? Sunt eu dispus/dispusă, asemenea lui Rahab, să devin chiar trădător faţă de lume, pentru a fi, în schimb, loial lui Cristos?