Conchidem de aici aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. Din nou, asta nu înseamnă că suntem îndreptăţiţi prin credinţă şi prin fapte. El a fost îndreptăţit prin credinţă faţă de Dumnezeu şi prin fapte faţă de om. Omul spune: „Arată-mi realitatea credinţei tale." Singurul mod în care putem face acest lucru este prin fapte bune.