Prin urmare, este limpede că credinţa lui Avraam a inspirat faptele sale şi prin faptele sale credinţa lui a fost făcută desăvârşită. Credinţa adevărată nu poate fi despărţită de fapte, căci primul element îl produce pe al doilea. Aducerea fiului său, Isaac, să fie jertfit, constituie pentru noi o dovadă practică a credinţei lui Avraam. A fost împlinirea practică a Scripturii, care spune că Avraam a fost îndreptăţit prin credinţă, pentru că a crezut. Faptele lui bune l-au identificat ca pe un prieten al lui Dumnezeu.