Acum ne sunt date două exemple de credinţă din Vechiul Testament. Avraam - care era evreu, şi Rahab - care nu era din poporul evreu. Avraam a fost îndreptăţit prin fapte întrucât că l-a adus pe Isaac, fiul său, pe altar. Pentru a vedea acest adevăr în perspectiva sa corespunzătoare, deschideţi la Geneza 15:6, unde citim că Avraam L-a crezut pe Domnul şi El i-a socotit acest lucru neprihănire. Aici Avraam a fost îndreptăţit prin faptul că a crezut; cu alte cuvinte, el. a fost îndreptăţit prin credinţă. Abia când ajungem la Geneza 22 găsim episodul în care Avraam şi-a adus fiul ca să fie jertfit. Atunci a fost el îndreptăţit prin fapte. De îndată ce Avraam a crezut în Domnul, a fost îndreptăţit în faţa lui Dumnezeu. Ulterior însă, după şapte capitole, Dumnezeu a pus la încercare credinţa lui Avraam. Iar Avraam a demonstrat că are o credinţă autentică, prin faptul că a fost gata să-l aducă jertfa pe Isaac. Ascultarea lui a demonstrat că credinţa lui nu a fost doar una intelectuală, ce rezidă în minte, ci o angajare cu toată inima sa.
Unii au ridicat obiecţia că nu a fost nimeni prezent când şi-a adus Avraam fiul, Isaac, să fie jertfit şi, prin urmare, nu avea faţă de cine să dovedească realitatea credinţei sale. Dar tinerii care I-au însoţit pe Avraam erau pe aproape, aşteptând ca Avraam şi Isaac să revină de pe munte. Mai mult, era de faţă Isaac. Şi apoi, disponibilitatea manifestată de Avraam de a-şi ucide chiar fiul, pentru a asculta de porunca lui Dumnezeu, a fost consemnată în textul sacru al Bibliei, demonstrând astfel pentru toate generaţiile realitatea credinţei sale.