Lucrul acesta e confirmat de ilustraţia vie pe care o dă Iacov în versetele 2-4. Guy King a intitulat cu multă măiestrie această secţiune drept: „Plasatorul miop". Scena este o adunare (termenul grec de aici este suna-goge -adunare. Întrucât cuvântul acesta a ajuns ulterior să capete sensul de adunări iudaice - adică „sinagogi", constituie un indiciu al apariţiei timpurii a cărţii Iacov. „Adunare" - congregaţie, „congregation", în engleză Tyndale, „biserică" KJV şi „assembly" JND sunt de obicei traduceri ale termenului ekklesia, adică adunare a celor chemaţi afară. Iniţial a fost un termen politic - cf. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite) locală de creştini. Iată că îşi face apariţia un domn distins, elegant îmbrăcat, cu un inel de aur în deget. Uşierul se apleacă umil în faţa lui, după care îl conduce pe distinsul vizitator la un loc proemient, în faţă. De îndată ce revine uşierul la uşa bisericii, întâlneşte un alt vizitator, de data aceasta un om sărac, îmbrăcat în veşminte ponosite. (Sintagma: îmbrăcăminte murdare nu înseamnă neapărat că hainele sale trebuiau date la curăţat, cum reiese şi din versiunea română, unde se spune haine zdrenţăroase.) De data aceasta uşierul îşi dă toate silinţele să salveze adunarea de la o scenă penibilă, oferindu-i vizitatorului doar un loc în picioare în partea din spate a bisericii sau, în cel mai bun caz, un loc pe jos, la picioarele scaunului său de uşier din antreu. Ni se pare incredibil că cineva s-ar putea comporta în halul acesta. Poate vom spune că este o ilustraţie exagerată, dar când privim în inima noastră, constatăm că adesea facem şi noi aceste distincţii bazate pe pătura socială din care provine cineva, şi astfel devenim judecători cu gânduri rele.

Probabil că cel mai izbitor exemplu al acestei purtări în biserica de astăzi este discriminarea manifestată faţă de oamenii de alte rase sau culori. Credincioşii negri au fost ostracizaţi în multe cazuri sau cel puţin au fost făcuţi să se simtă incomozi şi nedoriţi. Iudeii convertiţi nu au fost întotdeauna acceptaţi cu braţele deschise în adunări creştine. Apoi creştinii din Orient au fost şi ei ţinta unor forme de discriminare. Se recunoaşte că există probleme sociale enorme în întregul domeniu al relaţiilor rasiale. Dar creştinul trebuie să fie fidel principiilor divine. El are obligaţia de a exprima în practică adevărul potrivit căruia toţi credincioşii sunt una în Cristos Isus.