Versetul 18 - Faptele de credinţă sunt deci dovada acesteia înaintea oamenilor. Nu putem vedea credinţa; de aceea, pentru a dovedi existenţa ei, avem nevoie de ceva vizibil. Când îi spui cuiva: „Tu ai credinţă şi eu am fapte” se cuvine să ţi se zică: „Te lauzi cu credinţa ta şi eşti indiferent la fapte; dar dacă ai credinţă, arată-mi; şi cum poţi să-mi arăţi credinţa ta fără fapte? Eu pot să-ţi arăt credinţa mea prin fapte”.