Astfel credinţa de una singură, dacă n-are fapte, este moartă. O credinţă lipsită de fapte nu este o credinţă adevărată, ci doar o înşiruire de vorbe goale. Iacov nu spune că suntem mântuiţi prin credinţă plus fapte. A susţine o atare opinie ar însemna să se nesocotească lucrarea încheiată a Domnului Isus Cristos. Dacă am fi mântuiţi prin credinţă şi prin fapte, arunci ar însemna că există doi mântuitori: Isus şi noi înşine. Dar Noul Testament arată limpede că Cristos este singurul şi unicul Mântuitor. Ceea ce subliniază Iacov aici este că noi nu suntem mântuiţi printr-o credinţă doar a cuvintelor, ci printr-o credinţă ce are ca urmare practică faptele bune. Cu alte cuvinte, faptele nu sunt rădăcina mântuirii, ci rodul ei. Ele nu sunt cauza, ci efectul ei, sau, cum s-a exprimat Calvin, cu concluzia lui: „Noi suntem mântuiţi doar prin credinţă, dar nu printr-o credinţă care este singură."