Zădărnicia cuvintelor nedublate de fapte este ilustrată în aceste versete, în care ni se face cunoştinţă cu doi oameni. Unul este lipsit atât de hrana zilnică, cât şi de îmbrăcăminte. Celălalt le are pe amândouă, dar nu e dispus să le împartă cu alţii. Pretinzând că ar da dovadă de multă mărinimie, acesta din urmă îi spune fratelui sărac: „Du-te şi te îmbracă şi mănâncă bine." Dar nu ridică nici un deget pentru a face posibil acest lucru. La ce folosesc aceste cuvinte? La nimic, fiind lipsite de orice valoare, întrucât nu pot să astâmpere foamea şi nu pot asigura trupului căldura necesară.