Iată ce spune Iacov: „Ca credincioşi, voi nu mai sunteţi sub legea robiei, ci sub legea libertăţii, adică a libertăţii de a face tot ce este bine şi drept. Legea lui Moise cerea să-ţi iubeşti aproapele dar nu-ţi dădea şi puterea de a face acest lucru şi te condamna dacă greşeai. Sub har, ţi se dă puterea de a-ţi iubi aproapele şi eşti răsplătit când faci acest lucru. Tu nu-ţi iubeşti aproapele pentru ca să fii mântuit, ci îl iubeşti tocmai pentru faptul că eşti deja mântuit, ca o urmare a acestui fapt. Îţi iubeşti aproapele nu de teama că vei fi pedepsit, ci pentru că-L iubeşti pe Cel care a murit pentru tine şi a înviat din morţi. Când vei sta înaintea Scaunului de judecată al lui Cristos, vei fi răsplătit sau vei suferi o pierdere, prin raportare la această normă. Nu se va pune deloc chestiunea mântuirii, ci a răsplăţii." Sintagma: „Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi" se referă la cuvinte şi la fapte. Între mărturisire şi trăirea în practică trebuie să existe o deplină concordanţă. Prin cuvintele şi faptele lor, credincioşii trebuie să evite orice favoritism, trebuie să aibă grijă să nu caute la faţa omului, să nu dea dovadă de părtinire, întrucât asemenea încălcări ale legii vor fi judecate la Scaunul de Judecată al lui Cristos.