Oricine aude cuvântul, dar nu-şi schimbă purtarea este ca un om care priveşte grăbit în oglindă în fiecare dimineaţă, după care uită ceea ce a văzut. El nu beneficiază în nici un fel de faptul că s-a privit în oglindă. Desigur, există anumite lucruri în înfăţişarea noastră care nu pot fi schimbate. Dar chiar şi atunci, privindu-le ar trebui să fim smeriţi! Iar când oglinda ne spune: „Spală-te!" sau „Bărbiereşte-te" sau „Piaptănă-te!" sau „Perie-ţi părul!", se cuvine măcar să facem ceea ce ni se spune. Altminteri oglinda n-ar mai avea nici un folos practic pentru noi.
Este posibil să citim Biblia cu uşurinţă sau dintr-un sentiment al datoriei, fără să fim afectaţi de ceea ce citim. Noi vedem ce ar trebui să facem, dar curând uităm şi trăim ca şi când am fi deja desăvârşiţi. Acest tip de automulţumire împiedică progresul spiritual.