Un al mod de a ne manifesta ca roadele dintâi ale creaturilor Sale este de a lepăda orice necurăţie şi orice revărsare de răutate. Aceste vicii sunt asemănate cu hainele murdare ce trebuiesc lepădate odată pentru totdeauna. În murdărie sunt incluse toate formele de necurăţie, fie spirituale, fie mentale sau fizice. Sintagma: „revărsare de răutate" se referă probabil la acele forme de rău ce mai dăinuie încă în viaţa credinciosului, datând din zilele când era neconvertit. Se poate referi la păcatele ce se revarsă din vieţile noastre, influenţându-i pe alţii. Sau se referă la răul abundent, în care caz Iacov nu descrie atât de mult excesele răului, cât caracterul extrem de mârşav al răului. Sensul global al versetului se desprinde cu claritate. Pentru a primi adevărul cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fim curaţi din punct de vedere moral.

O altă cerinţă pentru a putea primi adevărul divin este blândeţea. Este posibil să citim Biblia fără s-o lăsăm să ne vorbească. O putem studia în manieră academică, fără să fim afectaţi de ea. Mândria noastră, împietrirea inimii şi păcatul din noi ne fac să fim nereceptivi, împiedicându-ne să răspundem la ea. Numai cei care au duhul supus şi smerit se pot aştepta să derive binefaceri maxime din Scriptură. „Pe cei smeriţi El îi călăuzeşte in dreptate, şi pe cei smeriţi El îi învaţă calea Sa" (Psalmul 25:9). „Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel care suferă şi are duhul mâhnit, spre cel care tremură la cuvântul Meu" (Isaia 66:2).

Iacov numeşte Scriptura Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Gândul care se desprinde de aici este că cuvântul devine un depozit sacru în viaţa creştinului, când acesta se naşte din nou. Textul marginal al versiunii RV sună astfel: „cuvântul înnăscut".

Cuvântul vă poate mântui sufletele; Biblia este instrumentul de care se foloseşte Dumnezeu la naşterea din nou. El recurge la cuvânt pentru a mântui sufletul nu numai de pedeapsa păcatului, ci şi de puterea acestuia. El se foloseşte de cuvânt pentru a ne salva nu numai de osândă în veşnicie, ci şi de ravagiile pe care le face păcatul în viaţa aceasta (acelaşi termen grec (psyche) înseamnă şi „viaţă", şi „suflet", neputându-se totdeauna preciza care dintre variante este cea mai adecvată. De asemenea, „a salva" (în greacă, în engleză şi în română) nu se referă neapărat în toate cazurile la mântuirea veşnică, ci uneori poate fi o referire la vindecare, izbăvire, scăpare şi la alte noţiuni. Astfel sintagma: „vă poate mântui sufletele" ar putea însemna, în unele contexte: „să vă ajute să trăiţi o viaţă împlinită" - pentru Cristos). Negreşit la acest aspect actual şi permanent al mântuirii se referă Iacov în versetul 21.