A. Jertfele aduse pe altar erau necurate, atâta timp cât templul zăcea în ruine
A treia profeţie a fost dată în ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua. Oamenilor li s-a spus să le pună preoţilor două întrebări: (1) Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită, şi atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?" Preoţii au răspuns, corect, „Nu!" (2) Dacă cineva care a devenit necurat prin faptul că s-a atins de un mort, se va atinge de aceste bucate, vor deveni ele necurate? Din nou, preoţii au răspuns, corect: „Da." Cu alte cuvinte, iată ce s-a înţeles: „Cel ce e sfânt nu împarte sfinţenie nici unui alt lucru, dar cel ce este el însuşi întinat transmite întinarea." Sau, să ne exprimăm altfel: „Lucrarea şi închinarea nu sfinţesc păcatul, dar păcatul contaminează lucrarea şi închinarea." Aceasta a fost o atenţionare la adresa poporului, ca oamenii să ştie că ofrandele aduse de ei lui Dumnezeu erau întinate şi că ei înşişi erau necuraţi atâta timp cât templul zăcea în ruine.