B. El trece în revistă grija pe care i-a purtat-o El lui Israel, din Egipt până în Canaan (3:3-15)
În cadrul unei splendide vedenii a suveranităţii lui Dumnezeu pe care Scroggie o numeşte o „odă teofanică" (adică o cântare despre manifestarea lui Dumnezeu), Habacuc îl înfăţişează pe Dumnezeu mărşăluind împotriva duşmanilor Săi, zdrobindu-i cu puterea Sa şi triumfând glorios. El face aluzii frecvente la ocaziile din trecut când Domnul i-a pedepsit pe duşmanii lui Israel - judecata împotriva Egiptului cu prilejul Exodului, apoi judecarea ţărilor care s-au împotrivit Israelului în călătoria acestuia spre ţara promisă şi a naţiunilor ce a trebuit să le alunge Iosua din Canaan.
În prima secţiune a rugăciunii gloria şi strălucirea lui Dumnezeu sunt văzute atât în ceruri, cât şi pe pământ. Detaliile de ordin geografic - Teman, Muntele Paran, Cuşan şi Madian - se referă cu toate la duşmani ai Israelului. De pildă, Teman, o cetate însemnată din Edom, reprezintă întreaga Idumee, iar Cuşan este probabil identic cu „Cuş" sau Etiopia.