Nici cele mai minunate experienţe cu privire la puterea şi dragostea lui Dumnezeu nu pot face omul mai bun decât este (8.21). Pus să guverneze pământul, Noe face dovada că nu se poate stăpâni pe sine însuşi. Ham, care „îşi bate joc de tatăl său“ (Proverbe 30.17) şi se bucură de păcat, aşa cum face lumea astăzi, atrage blestemul asupra descendenţilor săi, canaaniţii. Vom vedea că multe naţiuni descinzând din Ham şi menţionate în acest capitol vor deveni vrăjmaşe poporului lui Dumnezeu, cum ar fi: Babilonul (Şinear), Egiptul (Miţraim), Ninive, filistenii şi canaaniţii a căror ţară va fi dată lui Israel. Sem şi Iafet şi-au onorat tatăl şi vor prospera pe pământ (Efeseni 6.2, 3).Capitolul 10 ne arată originea naţiunilor lumii (citiţi Deuteronom 32.8). Pentru a înţelege fondul lucrurilor trebuie să mergem la originea lor. Babel (Babilon) şi Asur (Asiria) au ca punct de plecare regatul lui Nimrod. Numele acestui om înseamnă «rebel» şi acest lucru este confirmat prin faptele lui. Începând cu el, omul pradă pământul şi ucigând – atât din plăcere cât şi pentru a-şi arăta puterea – animalele pe care Dumnezeu i le-a dat ca hrană (9.3), face să domnească pe pământ teama şi suferinţa.