Cele dintâi două versete ale capitolului 6 ne destăinuiesc cât de mică a fost înrâurirea vieţii şi răpirii lui Enoh asupra lumii. „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului, şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales”. Amestecul lucrurilor lui Dumnezeu cu ale omului e un mare rău şi un mijloc puternic cu care strică vrăjmaşul mărturia lui Hristos pe pământ. Acest amestec se îmbracă adeseori cu cele mai frumoase podoabe, încât îl poţi lua drept ceva dumnezeiesc foarte de dorit, chiar drept o lucrare puternică a Duhului Sfânt şi nici nu bănuieşti măcar că este ceva rău. Dacă însă lăsăm lumina lui Dumnezeu să pătrundă în judecata noastră, vedem numai decât că din acest amestec nu poate ieşi nimic bun. Căci Dumnezeu nu se slujeşte niciodată de astfel de mijloace pentru a-şi răspândi adevărul, sau pentru a apăra interesele acelora care sunt chemaţi să fie martorii Lui pe pământ. Despărţirea de orice rău este rânduiala lui Dumnezeu; şi aceasta rânduială nu se poate călca fără să se aducă o pagubă mare adevărului.
În întâmplarea de mai sus, vedem lămurit urmările nenorocite ale legăturii fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor.