Toate acestea ni se arata, în chip izbitor, în capitolele de faţă. Dumnezeu cercetează casa unui căpitan păgân, şi palatul unui împărat păgân; ba mai mult, cercetează pe împăratul acela, noaptea, şi se slujeşte chiar de visurile lui ca să-şi împlinească gândurile Sale. Nu întrebuinţează numai pe oameni şi împrejurările lor, ci şi Egiptul împreună cu toate ţările dimprejur. Într-un cuvânt, întregul pământ a fost pregătit de mâna lui Dumnezeu ca, pe el, să se arate slava „domnului fraţilor săi” (Deut. 33. 16). Aşa sunt căile lui Dumnezeu. Iar o deprindere binecuvântată şi întăritoare pentru copilul lui Dumnezeu este să urmărească lucrarea minunată a cerescului său Tată. Opreşte-te o clipă în temniţa capului gărzii împărăteşti şi uită-te acolo la un om în lanţuri (Ps. 105. 18), învinuit de cea mai înfiorătoare crimă, izgonit şi dispreţuit de toţi. Apoi uită-te la el, înălţat, într-o clipă, la cea mai înaltă vrednicie! Cine ar putea tăgădui că Dumnezeu n-a fost în toate acestea?