Căderea omului în păcat a făcut însă pe Dumnezeu să se descopere în întregime ceea ce este El. Dumnezeu în facerea lumii nu-şi arătase decât puterea lui veşnică şi dumnezeirea Lui (Rom. 1. 20); dar nu-şi descoperise toate tainele firii Sale, în toată adâncimea lor. Satana s-a înşelat cu desăvârşire, când s-a amestecat în lucrările lui Dumnezeu; căci, în felul acesta, a ajuns unealta pierzării lui şi a ruşinării sale veşnice: „Fărădelegea pe care a urzit-o, se întoarce asupra capului lui şi silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe ţeasta capului lui” (Ps 7.16). Cu minciuna sa, Satana n-a ajuns decât să dea prilej lui Dumnezeu ca să destăinuiască toi adevărul cuprins în firea Sa. Lumea făcută arăta mai mult înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu este numai înţelepciune şi putere ci şi iubire, mila, sfinţenie, bunătate. îndurare şi răbdare. Unde s-ar fi putut arăta toate aceste însuşiri dacă nu într-o lume de păcătoşi?

Mai întâi, Dumnezeu se coborâse ca să facă lumea; apoi, după ce şarpele s-a încumetat sa se amestece în lume, Dumnezeu s-a coborât ca să mântuiască. Asta ne-o destăinuiesc cele dintâi vorbe ele lui Dumnezeu, după căderea omului: „Şi Dumnezeu a chemat pe Adam si i-a zis: unde eşti”? (Verset 9). Aceasta întrebare dovedea două lucruri: ca omul era pierdut şi că Dumnezeu venise ca să-l caute; dovedea păcatul omului şi harul lui Dumnezeu. „Unde eşti”? Ce îndurare, ce minunat har în această vorbă, care destăinuieşte adevărata stare a omului şi descopere firea adevărată a lui Dumnezeu, precum şi gândul său faţă de omul căzut. Omul era pierdut; dar Dumnezeu s-a coborât ca să-l caute şi să-l scoată din locul unde se ascunsese, pentru ca să-i dea, prin credinţă, un adăpost în El însuşi. Iată ce era harul. Ca să facă pe om din ţărână era îndeajuns puterea lui Dumnezeu; ca să caute pe om însă, în starea sa de pierzare, trebuia harul. Dar ce o fi văzut Dumnezeu în omul căzut, ca să se coboare la el şi sa-l caute? A văzut ceea ce a văzut păstorul în oaia pierduta, ceea ce a văzut femeia în moneda pierdută, şi ceea ce a văzut tatăl fiului risipitor în fiul său: în ochii lui Dumnezeu păcătosul e scump.