Iată un capitol care ne înfăţişează una din acele împrejurări însemnate, în care harul lui Dumnezeu biruie păcatul omului „Căci este vădit ca Domnul nostru a ieşit din Iuda” (Evr. 7.14). Cum? „Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar” (Matei 1. 5). Acest fapt e vrednic de luare aminte. În nemărginita Sa milă, Dumnezeu se înaltă peste păcatul şi nebunia omului, ca să-şi împlinească gândurile iubirii şi îndurării Sale. Astfel puţin mai departe, în aceeaşi Evanghelie după Matei, citim: „împăratul David a născut pe Solomon din văduva lui Urie”. Este vrednic d Dumnezeu acest fel de a lucra. Duhul lui Dumnezeu ne arată cartea neamului lui Hristos după trup, şi aşează în acel şir de nume şi numele Tamarei şi Betşebei! Astfel, este vădit ca omul nu se poate mândri cu nimic. Acela pe care Îl găsim la sfârşitul acestui capitol al Evangheliei după Matei, este într-adevar Dumnezeu descoperii în trup, şi înfăţişat astfel de condeiul sfântului Duh. Niciodată omul n-ar fi putut scorni o astfel de spiţa de neam. de la un cap până la celălalt ea este dumnezeiască, şi nici un om duhovnicesc n-ar putea s-o citească fără să afle în cuprinsul ei o descoperire a harului. Mai departe, ea este o dovadă despre dumnezeiasca insuflare a întregii Evanghelii (Vezi şi 2 Sam. 11 şi Geneza 38 şi Matei 1).