După naşterea lui Beniamin, familia lui Iacov este completă (35.24). Dar în paralel cu ea familia lui Esau prosperă. Ea însumează numeroase căpetenii, chiar şi regi. Unii tineri sunt dornici să devină lideri, dar cu mult mai bine este a asculta de Domnul şi a-i sluji pe ai Săi decât a avea autoritate asupra altor persoane. Domnul îi învaţă pe ucenicii Săi: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi că stăpânesc peste naţiuni domnesc peste ele; ... între voi nu este aşa ... oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul tuturor“ (Marcu 10.42-44).Printre oamenii puternici amintiţi în acest capitol, unul a găsit izvoare fierbinţi în pustiu, imagine a tuturor decepţiilor acestei lumi şi a lucrurilor care niciodată nu vor potoli setea (v. 24). Un altul, Amalec, avea să devină cel mai aprig duşman al lui Israel şi cu care poporul Domnului va avea de-a face în întreaga sa istorie.Sfârşitul v. 8 ne aminteşte că Esau este Edom! Numele de Iacov, „cel care ia locul altuia“, a fost schimbat în Israel, „Prinţul lui Dumnezeu“, în timp ce Esau a fost numit Edom (25.30), care semnifică „roşu“, „supă“. Teribilă ironie! Acest om şi toţi urmaşii săi, din neam în neam, au fost condamnaţi să poarte numele de blid de mâncare, cel dat în schimbul binecuvântării.