Versetul 18 ne dă o pilda frumoasă despre deosebirea dintre judecata credinţei şi aceea a firii pământeşti. Firea pământeasca vede lucrurile prin ceaţa de care e înconjurată; credinţa le priveşte la lumina stării de faţă şi a sfaturilor lui Dumnezeu. Şi Rahela, „pe când îşi dădea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele: Ben-Oni (Fiul durerii mele); dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei)”. Omul firesc îl numeşte: „fiul durerii mele” omul duhovnicesc îl numeşte: „fiul dreptei”. Aşa este întotdeauna: gândurile omului firesc se deosebesc cu totul de cele ale omului duhovnicesc. Să dorim cu înfocare ca inimile noastre să fi stăpânite numai de gândurile omului duhovnicesc!