„Solii s-au întors înapoi la Iacov, şi au zis: „Ne-am dus Ia fratele tău Esau; şi el vine înaintea ta cu patru sute de oameni. Iacov s-a spăimântat foarte mult şi l-a apucat groaza” (verset 6-7). Ce va face el? Se va lasă oare în mâinile lui Dumnezeu? Nici vorbă de aşa ceva, căci iată ce citim mai departe: „A împărţit în două tabere oamenii pe cari-i avea cu el, oile, boii şi cămilele şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din aceste două tabere şi o bate, tabăra, care va rămânea, va putea să scape”. Cel dintâi gând al lui Iacov este totdeauna un plan, icoana prea adevărată a bietei inimi omeneşti.