Cele din urmă versete ale capitolului sunt bogate în învăţătură. Omul căzut nu trebuie să mănânce din pomul vieţii, ca nu cumva nenorocirea sa în această lume să fie veşnică. A mânca din rodul pomului vieţii, şi a trăi pe veci în starea noastră de acum, ar însemna nefericire desăvârşită şi fără seamăn. Nu se poate gusta din pomul vieţii decât după înviere. A trăi totdeauna într-un cort şubred, într-un trup al păcatului şi al morţii ar fi de nesuferit. De aceea Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului şi l-a izgonit într-o lume care înfăţişa pretutindeni vederii sale urmările triste ale căderii lui. „Heruvimii” şi „sabia învăpăiată” păzeau drumul care duce la pomul vieţii; iar vorbele lui Dumnezeu îndreptau privirile omului spre moarte şi spre învierea seminţei femeii, ca spre izvorul vieţii, al unei vieţi care stătea în afară de puterea morţii. Astfel, Adam era mai fericit şi într-o siguranţă mai mare afară din rai, decât ar fi fost chiar înăuntru; fiindcă, de-ar fi rămas în Eden, viaţa lui ar fi atârnat de el însuşi, pe când afară din grădină, viaţa lui atârna de altul, anume de Hristosul cel făgăduit. Şi ori de câte ori Adam îşi ridica ochii în sus şi vedea „Heruvimii şi sabia învăpăiată”, putea slăvi mâna Aceluia care îi pusese acolo, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii, pentru că aceeaşi mână îi deschisese un drum mai bun, mai sigur şi mai fericit spre acel pom. Dacă „heruvimii şi sabia învăpăiată” au închis drumul raiului, Domnul Isus a deschis „o cale nouă şi vie”, care duce la Tatăl. „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14. 6;Evr. 10 20). Iată pe ce se întemeiază cel credincios, când păşeşte biruitor în mijlocul unei lumi blestemate, în care se văd numai urmele păcatului. Prin credinţă, a aflat calea care-l duce la sânul Tatălui. Şi în vreme ce se poate odihni sufleteşte acolo, este înveselit de fericita încredinţare că Acela, care l-a adus până acolo, a mers să-i pregătească un loc în locuinţele Tatălui şi c-o să se întoarcă să-l ia şi să-l ducă împreună cu El în slava împărăţiei Tatălui.