Credinţa lui Isaac şi a Rebecăi este pusă la încercare în acelaşi fel cu cea a lui Avraam şi a Sarei: prin sterilitate – nu puteau să aibă copii. Este ocazia pentru Isaac să se roage stăruitor către Domnul. „Şi Domnul a ascultat rugăciunea“ (v. 21; comparaţi cu 1 Cronici 5.20). Se nasc doi fraţi gemeni, la fel de deosebiţi la înfăţişare ca şi în starea inimii lor. Scena care se va desfăşura mai târziu între cei doi fraţi va demonstra această stare. Iacov, în ciuda felului supărător în care acţionează, arată că preţuieşte locul de întâi-născut în familie, partea de moştenire care decurge din această poziţie şi în special promisiunile divine date lui Avraam şi seminţei lui. Nimic din toate acestea nu are preţ pentru Esau. El încheie o afacere, mănâncă, bea, se ridică şi pleacă (v. 34), inconştient de pierderea incalculabilă pe care o suferise într-o singură clipă. Nu numai că se poartă necugetat, sacrificându-şi viitorul pentru o îmbucătură de mâncare (Evrei 12.16), ci, prin aceasta, în primul rând Îl jigneşte pe Dumnezeu; este ca şi cum I-ar spune: cel mai preţios dar al Tău nu-mi poate potoli foamea, ca lintea aceasta.Tineri prieteni crescuţi într-o familie creştină, dreptul de întâi-născut este un simbol al privilegiului vostru. Nici unul dintre voi să nu dispreţuiască moştenirea cerească.