După ce am urmărit cursul râului de la Geneza până la Apocalipsă, să vedem acum, în scurt, starea lui Adam în Eden. Am mai văzut odată pe Adam ca o icoana pre-închipuitoare a lui Hristos; acum însă avem să-l privim nu numai ca icoana pre-închipuitoare, ci şi ca persoană. Trebuie să-l privim nu numai ca înfăţişătorul desăvârşit al celui de al doilea om „Domnul cerului”, ci să-l privim şi din punct de vedere al răspunderii sale personale. În mijlocul arătării frumoase a făpturii din Eden, Dumnezeu pusese o mărturie; mărturia aceasta era totodată şi o încercare pentru făptură: vorbea de moarte în mijlocul vieţii, căci Dumnezeu zisese: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (verset. 17). Cuvânt ciudat şi măreţ, şi totuşi trebuincios! Viaţa lui Adam atârna de deplina lui ascultare. Legătura care-l ţinea strâns lipit de Dumnezeu era ascultarea, întemeiată pe o încredere desăvârşită în adevărul şi în iubirea Aceluia, care-l pusese în starea de seamă pe care o avea. Cât timp Adam s-a încrezut în Dumnezeu, a fost în stare să-L asculte. Vom vedea, în cap. 3, însemnătatea şi adevărul acestui fapt; aici vreau numai să atrag luarea aminte cititorului asupra deosebirii izbitoare dintre mărturia statornicită în Eden şi mărturia economiei vremurilor de faţă. În Eden, în vreme ce totul era viaţa, Dumnezeu vorbeşte de moarte; dimpotrivă, acum când totul e supus morţii, Dumnezeu vorbeşte de viaţă; căci s-a zis: „În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (verset. 17); acum dimpotrivă zice: „Crede şi vei trai”! întocmai după cum în Eden, vrăjmaşul a căutat să nimicească mărturia lui Dumnezeu în ce priveşte urmarea neascultării, adică a mâncării din rodul oprit, tot aşa Satana caută astăzi să nimicească mărturia lui Dumnezeu, în ce priveşte urmarea credinţei în Evanghelie. Dumnezeu zisese: „În ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (verset. 17) – iar şarpele a zis: „Hotărât, că nu vei muri” Azi. când Sf. Scriptură vesteşte lămurit că „cine crede în Fiul are viata veşnică” (Ioan 3, 36), acelaşi şarpe caută să încredinţeze pe oameni că n-au viaţa, şi că nu pot să pretindă s-o aibă decât după ce vor fi simţit şi făcut cine ştie ce lucruri. Dacă până acum n-ai crezut, din toată inima, mărturia lui Dumnezeu, iubite cititor, te rog, ascultă mai de grabă Cuvântul Domnului şi lasă vorbele amăgitoare ale şarpelui. „Adevărat, adevărat vă spun, că cine asculta cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimes, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5.24).