„Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte” (Verset 4, 5). Avem aici cele doua icoane pre-închipuitoare aşa de des întrebuinţate în Cuvântul lui Dumnezeu. Lumina dă naştere zilei; lipsa luminii dă naştere nopţii. Tot aşa este şi starea sufletelor. Sunt fii ai luminii, şi fii ai întunericului; despărţirea este cât se poate de hotărâtă. Toţi aceia pe care i-a cercetat Răsăritul cel de sus, toţi aceia care au primit lumina cunoştinţei lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, ori cine ar fi, sunt fii ai luminii şi ai zilei. Pe de altă parte, toţi aceia care sunt în necredinţă firească, şi ale căror inimi n-au fost luminate prin credinţă de razele Soarelui dreptăţii, adică toţi aceia care n-au primit cunoştinţa lui Dumnezeu prin Isus Hristos, sunt înveliţi în întunecimea nopţii sufleteşti şi sunt fii ai întunericului, fii ai nopţii.

Cititorule! stai puţin şi întreabă-te, în faţa Aceluia care cercetează inimile: din care din aceste două cete de oameni faci tu parte? Întreabă-te cu tot dinadinsul, căci este vorba de viaţă sau de moarte. Poţi să fii sărac, despreţuit sau neştiutor; însă, dacă, luminat de Sfântul Duh, eşti legat de Dumnezeu, prin Fiul lui Dumnezeu, care este lumina lumii (Ioan 1.4), eşti un fiu al luminii, şi, în curând, vei străluci în locurile prea înalte, în care Mielul înjunghiat va fi stăpân pe veci. Şi lucrul acesta nu vine de la tine: ci este rodul planurilor lui Dumnezeu însuşi, care ţi-a dat lumină, viată, bucurie şi pace prin jertfa lui Isus. Dar, dacă rămâi străin de lucrarea şi de înrâurirea luminii dumnezeieşti, singura putere care te poate lumina, şi dacă nu vrei să deschizi ochii ca să vezi pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, poţi să fii plin de învăţătura tuturor veacurilor, poţi sa ai toate atestatele pe care le pot da şcolile acestei lumi, – să ştii sigur că eşti un fiu al nopţii şi al întunericului (1Tes 5.5). Şi, dacă mori în aceasta stare, vei fi învăluit de întunecimea şi îngrozit de spaima unei nopţi veşnice! Opreşte-te deci şi nu mai face un sigur pas măcar până nu te încredinţezi bine dacă eşti fiu al zilei, sau al nopţii!